Tabăra de la Colțești
Din 2022, Tabăra pentru familii de la Colțești a avut șase ediții, fiecare adăugând câte ceva la felul în care ne imaginăm o întâlnire între oameni, copii și natură. Am pornit de la întrebări practice: cum putem locui împreună câteva zile fără ca organizarea să devină o corvoadă? Cum putem amenaja un loc în care adulții să se simtă bine, copiii să aibă libertate, iar natura să nu fie doar decorul unei vacanțe?
Am construit un lounge și am experimentat cu ideea de sufragerie în aer liber. Am deschis în pădure o galerie de artă, cu 32 de lucrări semnate de șase artiști internaționali. Am organizat ateliere cu biologi, am explorat habitate diferite și am încercat forme de întâlnire cu muzica, artele vizuale, instalațiile, performance-ul și mișcarea. Dar o parte importantă a taberei s-a petrecut în afara programului. Copiii au inventat jocuri, au pornit în expediții de descoperire și s-au jucat în apa rece a unui pârâu de munte. Unele dintre cele mai bune momente au apărut fără să le fi planificat cineva.
În timp, tabăra a devenit mai puțin despre o succesiune de activități și mai mult despre condițiile în care se poate întâmpla ceva între oameni. Despre copii care își găsesc singuri ocupații, adulți care se pot relaxa cu adevărat și grupuri care ajung să împartă un loc, o masă, o descoperire sau pur și simplu câteva ore de liniște. O experiență de educație în natură, joacă liberă și viață în comun, fără obligația ca fiecare moment să producă un rezultat.
Amural: un cuib experimental în oraș
În cadrul festivalului Amural, am construit și curatoriat, în mai mulți ani, o scenă experimentală în interiorul festivalului. Am avut libertatea de a trata locul nu doar ca pe un spațiu pentru concerte, ci ca pe un mediu care putea fi transformat. Pe o stâncă, lângă un pârâu și chiar lângă zidul vechi al cetății, am încercat să construim un fel de cuib: un refugiu în care puteai să te așezi, să asculți ore întregi, să întâlnești oameni sau pur și simplu să stai departe de agitația festivalului, fără să pleci din oraș.
Am curățat locul, am amenajat un cort primitor și am lucrat la sonorizare, lumini ambientale și confortul publicului. Am căutat producători români de muzică experimentală și ambientală, inclusiv artiști aflați la început de drum, și le-am oferit un context în care să își prezinte lucrările în fața unui public atent. Muzica devenea astfel parte dintr-o experiență mai largă, legată de arhitectură, apă, vegetație, lumină și prezența celorlalți.
În paralel, ne-a interesat potențialul experimental al festivalului: proiecte îndrăznețe de video mapping pe arhitectură și experimente analogice interactive, în care vizitatorii puteau să intervină, să se joace și să descopere singuri cum funcționează lucrurile. Amural ne-a oferit ocazia să explorăm întâlnirea dintre natură și oraș, dintre patrimoniu și tehnologie, dintre instalație artistică și spațiu de socializare.
Instalații și performance art
Am realizat instalații și experimente de performance art în locuri retrase din natură: păduri, maluri de lac, dealuri și alte spații în care nu există neapărat un motiv să te oprești. Am mers acolo cu sticlă, lemn, materiale colorate, obiecte, idei sau câteva întrebări și am văzut ce se poate întâmpla. Uneori am construit ceva, alteori am schimbat felul în care putea fi perceput un loc. Am lucrat cu materiale și forme, dar și cu concepte filosofice, reguli inventate, gesturi absurde și experimente duse intenționat până la limita inutilității lor.
Unele intervenții au avut un public restrâns, format din câțiva prieteni sau oameni neobișnuiți întâlniți pe parcurs. Altele nu au avut deloc public. Am făcut lucruri pentru a observa cum reacționează materialele, cum se schimbă un peisaj printr-o intervenție minoră sau ce se întâmplă când un grup de oameni acceptă să urmeze o idee fără să știe unde duce. Uneori, la sfârșit, am dat foc lucrurilor construite și am lăsat locul să redevină ceea ce fusese.
Aceste proiecte se află undeva între arta contemporană, land art, intervenția site specific, performance-ul participativ și experimentul filosofic. Să zicem că sunt forme de cercetare artistică în afara instituțiilor, realizate în relație directă cu un loc, cu materialele disponibile și cu oamenii care se întâmplă să fie acolo. Uneori rezultatul este o instalație. Alteori, doar o întâmplare care nu avea niciun motiv să existe și tocmai de aceea merita încercată.
